HRISTOS A INVIAT !!!

  • 0

HRISTOS A INVIAT !!!

Cuvinte cheie :

Categorie : Anunturi

Distribuie !

Printeaza pagina / articolul

” HRISTOS A INVIAT !!!

ADEVARAT A INVIAT !!! “

Dintre toate minunile săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos şi pe care Sfintele Evanghelii le numesc semne, Învierea Sa din morţi ne angajează efectiv şi într-un mod absolut în faptul că suntem mântuiţi în existenţa noastră concretă, deodată cu validarea reală şi permanentă a istoriei care – de acum ne este clar – nu mai înaintează înspre neant, şi nici spre colapsul final implacabil, ci spre slava şi înnoirea descoperite în Învierea lui Iisus Hristos. De acum “istoria, zice părintele D. Stăniloae, nu se mai mişcă numai în planul mărginit, care nu ne-ar duce la nimic esenţial nou, ci ne pune în legătură cu un conţinut în care se comunică continuu istoriei conţinuturi noi”.invierea_domnului_3

Rămânând în acelaşi plan teologic, consemnăm mărturia Sfântului Maxim care, evidenţiind relaţia intrinsecă între principalele acte prin care Hristos a realizat mântuirea noastră şi progresul în Revelaţia divină pe care îl angajează, remarcă: “Taina întrupării Cuvântului cuprinde în sine sensul tuturor simbolurilor şi enigmelor din Scripturi, ca şi sensul ascuns al întregii creaţii sensibile şi inteligibile, încât cel care cunoaşte taina Crucii şi a Mormântului cunoaşte şi raţiunile fiinţiale ale tuturor lucrurilor. În sfârşit, cel care pătrunde încă şi mai departe şi este iniţiat în taina Învierii, învaţă scopul pentru care Dumnezeu a creat toate la început”.

Eliberarea de condiţionările naturale

Sfintele Evanghelii nu insistă asupra acelor aspecte modale sau legate de timp, asupra lui cum, în ce mod, şi când a avut loc Învierea lui Hristos. Cum era Domnul înviat? În ce mod a ieşit din mormântul pecetluit? Nu este menţionat nici un moment anume în care Domnul S-a sculat din morţi. Şirul mărturiilor biblice, ca şi al celor ce ţin de Sfânta Tradiţie (imnografia, iconografia) legate de evenimentul Învierii, ni se prezintă într-o îndoită succesiune, temporală şi modală. Primul moment poate fi considerat ca realizându-se în dimensiunea apofatică a teologiei învierii. Taina neajunsă şi necircumscrisă în categoriile spaţiului şi timpului este arătată prin anumite semne care revelează misterul şi evidenţiază eliberarea de condiţionările pe care le impune natura, întrucât viaţa cea nouă în înviere se realizează ca relaţie liberă întru adevăr şi iubire. În această ordine sunt reţinute ca semne următoarele fapte: mormântul gol, îngerul Domnului care ridică piatra mormântului ori giulgiurile rămase în mormânt aşa cum erau când înfăşurau trupul Domnului la îngropare. Toate aceste semne trimit fără să circumscrie la realitatea unei prezenţe de natură apofatică. La întâlnirea cu acestea, Sfinţii Apostoli Petru şi Ioan “au văzut şi au crezut”. Taina amplifică şi urgentează evenimentul hristic pentru cei care fac experienţa lui. Cântările Utreniei din Săptămâna Luminată exprimă această dimensiune apofatică a evenimentului Învierii astfel: “Doamne, în ciuda peceţilor puse de cei necredincioşi, Tu ai ieşit din mormânt aşa cum Te-ai născut şi din Născătoarea de Dumnezeu; şi după cum îngerii nu au putut să explice Întruparea ta cea tainică, nici soldaţii nu au putut să vadă momentul sfintei tale Învieri, pentru că această minune îndoită este pecetluită pentru cei învăţaţi, dar se descoperă celor care se închină cu credinţă tainei pe care o măresc prin cântări”.

Moartea lui Hristos nu are ca finalitate neantul, ci Învierea

Sensul evenimentului Învierii ni se descoperă pe de o parte plecând de la relaţia evenimentului Învierii Domnului cu faptul istoric al morţii Sale pe cruce, iar pe de altă parte prin raportarea la realitatea psihofizică a fenomenului uman.Învierea lui Hristos, purtând o semnificaţie şi eficienţă soteriologică, îşi descoperă sensul în economia mântuirii atunci când o considerăm în relaţia sa intrinsecă cu jertfa de pe cruce a Domnului. Dacă evenimentul Învierii Domnului ţine cu precădere de taină şi în consecinţă de dimensiunea apofatică a teologiei, moartea Sa pe cruce, în fenomenalitatea ei, este accesibilă experienţei sensibile şi a fost confirmată în această ordine prin mărturii de necontestat de martorii Sfintelor şi mântuitoarelor Patimi ale Domnului, iar Biserica nu a încetat să slăvească neîncetat pe Cel “ce scuipări şi bătăi şi loviri şi Cruce şi moarte a răbdat”. Întrucât moartea lui Iisus Cel Răstignit nu are ca finalitate neantul, ci se săvârşeşte întru înviere, ea este spre a noastră mântuire, după credinţa şi mărturisirea Bisericii.În raportarea la realitatea psihofizică a existenţei noastre istorice, Învierea Domnului nu înseamnă o simplă recuperare şi prelungire a timpului istoric, ci arătarea Împărăţiei cu perenitatea ei ca viaţă mântuită şi ridicată în realitatea eshatologică prin Înviere. Prin moartea liber acceptată în ascultare de Tatăl şi în iubire pentru lume, Iisus, şi ca om, revelează Împărăţia lui Dumnezeu care se experimentează numai în Biserică, prin Duhul Sfânt.Învierea Domnului nu poate fi interpretată ca o simplă revenire la o existenţă biologică în condiţiile spaţio-temporale în care noi facem experienţa existenţei noastre istorice. Unicitatea şi noutatea absolută a Învierii Domnului o deosebesc de alte învieri săvârşite de Hristos, care au avut semnificaţia unei reveniri la existenţa biologică pe care mai apoi au încheiat-o în mod natural la un anumit moment. Învierea înţeleasă ca o simplă fiinţare în aceste condiţionări naturale ar fi existenţă, ce-i drept, dar nu ar mai fi şi mântuire, care are o dimensiune permanent apofatică şi implică în mod absolut harul dumnezeiesc necreat, credinţa, iubirea şi nădejdea, adică angajează persoana ca realitate ultimă în comuniune. Înţelegem că nu este cu putinţă să disociem între opera de mântuire realizată de Iisus Hristos şi persoana Sa divino-umană. Învierea lui Hristos înseamnă dăinuirea persoanei Sale şi a lucrării Sale de mântuire revelând caracterul biruitor peren al acesteia prin care El se arată ca mijlocitorul absolut al mântuirii.

Biserica – topos şi mod de a exista întru înviere

Potrivit Tradiţiei Apostolice şi patristice, Biserica lui Dumnezeu pe care Hristos “a câştigat-o cu însuşi sângele Său” se realizează şi se manifestă istoric în evenimentul Cincizecimii ca viaţă nouă în Hristos. Această viaţă nouă în har se împărtăşeşte din Hristos, prin umanitatea sa îndumnezeită, şi celor care Îl primesc şi cred în El, ca lumină şi putere de viaţă a Duhului Sfânt, în care sunt biruite păcatul şi moartea şi ne este dată libertatea copiilor lui Dumnezeu. Duhul Sfânt transformă nu logosul firii noastre (ceea ce e firea noastră), ci modul de existenţă al acesteia, aşa încât nu mai existăm în ordinea necesităţii naturale şi a individualităţii autonomizate, ci întru libertate şi adevăr. Puterea din trupul înviat al Domnului, zice pr. D. Stăniloae, continuă să li se comunice atât ucenicilor, cât şi tuturor celor ce cred în El şi după Înălţarea lui Hristos la cer. La început li se comunică prin pogorârea Duhului Sfânt, iar apoi prin Tainele Bisericii.Ziua Învierii este numită încă din timpurile apostolice Ziua Domnului (Apoc. 1, 10). “Ziua Domnului, zice pr. Al. Schmemann, nu este una printre celelalte zile ale săptămânii şi nu aparţine timpului, după cum nici Biserica nu este din această lume şi nu poate fi o parte a ei. Şi totuşi Ziua Domnului, prima şi a opta zi, există în timp şi este revelată în timp, iar această revelare constituie de asemenea înnoirea timpului, aşa cum existenţa Bisericii în lume este renaşterea şi mântuirea ei. În conştiinţa eshatologică a Bisericii primare categoriile principale nu au fost sacru şi profan, ci vechi şi nou, căzut şi mântuit. Pentru cei care fuseseră botezaţi şi înviaţi şi care gustaseră Împărăţia, participarea în noul timp înţeles ca întreg al timpului a devenit nouă, aşa cum în noua lor viaţă întreaga lume fusese înnoită”. Ziua Domnului, Ziua Învierii, este ziua întâi a creaţiei, în care Dumnezeu schimbând întunericul şi materia a creat lumea” (Sf. Iustin, Apologia, I) şi este şi ziua a opta pentru că ea revelează taina veacului ce va să fie, a Împărăţiei. Sfântul Grigorie de Nazianz zice că primii creştini numeau Învierea ziua a opta pentru că această zi “este prima din cele care urmează după ea şi a opta din cele care o preced, o zi plină de slavă între toate”. Prin Învierea Domnului, Ziua Întâi, deodată şi Ziua a Opta, cea fără sfârşit, în semnificaţia specifică, nu mai este o făgăduinţă, ci este, ca Împărăţie, deja prezentă în Biserică.


Distribuie !

Categorii de anunturi importante !

  • Precizările Ministerului Educației Naționale cu privire la integrarea copiilor cu nevoi speciale în sistemul învățământului public de masă 17/02/2019
    17 Feb 2019Având în vedere informațiile apărute în spațiul public, cu privire la copiii cu dificultăți de învățare, MEN face următoarele precizări, menite să sublinieze, cu claritate, poziția ministrului educației naționale: În baza Legii nr. 221/2010, precum și a Strategiei naționale „O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități" - 2016-2020, România s-a angajat să mobilizeze resursele necesare […]
    daniel.tomoni
  • Precizări Ministerul Educației Naționale (13 februarie) 13/02/2019
    13 Feb 2019Referitor la recentele discuții privind o serie de proiecte de acte normative elaborate de Ministerul Educației Naționale, precizăm următoarele: Versiunea de proiect de ordin privind aprobarea planurilor-cadru pentru învățământ primar avea rolul de a genera o dezbatere pe acest subiect în cadrul Comisiei de Dialog Social, conform reglementărilor legislative în vigoare. Având în vedere faptul […]
    daniel.tomoni
  • 30.969,26 milioane de lei: bugetul Ministerului Educației pe anul 2019 - o creștere de 47,40% față de anul 2018 12/02/2019
    12 Feb 2019Bugetul Ministerului Educației Naționale a fost avizat favorabil de Comisiile parlamentare de buget-finanțe, reunite astăzi, 12 februarie 2019. De asemenea, proiectul de buget a fost avizat favorabil și de comisiile pentru învățământ, știință, tineret și sport din Parlamentul României, reunite în data de 11 februarie 2019. În urma dezbaterilor din comisiile parlamentare de […]
    daniel.tomoni
  • Creșterea bugetului alocat educației în anul 2019 cu 46,73% față de 2018 12/02/2019
    11 Feb 2019Prin bugetul alocat învățământului, pentru anul 2019, au fost prevăzute credite bugetare în cuantum de 39.254,2 milioane lei, față de 29.310,80 milioane lei în anul 2018. Astfel, Ministerului Educației Naționale i-au fost acordate următoarele fonduri, conform proiectului Legii Bugetului de Stat pe anul 2019: Buget de stat: 30.829,26 milioane lei în anul 2019 față de 21.011,31 milioane […]
    daniel.tomoni
  • A fost lansat apelul de înscriere în Competiția Națională pentru obținerea certificatului „Școală Europeană”, ediția 2019 07/02/2019
    07 Feb 2019 Ministerul Educaţiei Naționale a lansat apelul național pentru înscrierea unităților de învățământ preuniversitar la cea de a XVI-a ediție a competiției pentru obținerea certificatului „Școală Europeană” în anul școlar 2018-2019. Competiția se adresează tuturor unităţilor de învăţământ preuniversitar angrenate în programele europene din domeniul educației și formării profesionale. Pentru ediția 2019 își pot depune […]
    daniel.tomoni

Arhiva