Activitate de informare a poliției române cu tematică bullying și trafic de persoane

În ultimii ani am auzit tot mai des de bullying, fie că este vorba de școala la care învață copilul, fie că este vorba de știri în mass media. În acest context, o discuție cu copilul despre acest subiect devine absolut necesară în orice familie, fiind esențială pentru sănătatea emoțional a copiilor noștri.  Însă părinții, la rândul lor, știu cu adevărat ce înseamnă și cum să inițieze o astfel de discuție?

Explicat într-un mod cât mai simplu, bullyingul are loc atunci când o persoană sau un grup se comportă intenționat și repetat astfel încât să facă pe cineva să se simtă rănit, înfricoșat sau jenat.
Psihologii definesc bullyingul ca fiind acțiunile sau amenințările repetate, inițiate de către una sau mai multe persoane, care au sau sunt percepute a avea mai multă putere sau statut decât ținta lor, pentru a provoca frică, suferință sau rău.

Bullyingul poate fi fizic, verbal, psihologic sau orice combinație a acestor trei.

• Bullyingul fizic include acțiuni precum: lovirea, împingerea, împiedicarea, furtul bunurilor și agresiunea sexuală.
• Bullying-ul verbal include: tachinări, porecle cu conotație negativă, comentarii sexuale inadecvate și batjocură.
• Bullyingul social include: răspândindirea de zvonuri sau excluderea cuiva dintr-un grup.
• Cyber-bullyingul combină practici ale bullyingului social și verbal, însă în mediul digital, în special prin intermediul rețelelor de socializare.

Ce este bullying și ce este doar tachinare nevinovată între copii?
Cea mai evidentă formă de bullying  (fără a se limita însă la acest aspect) în cadrul comunităților de copii, indiferent de cele trei tipuri prezentate anterior, este  legată de caracteristici care fac parte din identitatea unei persoane sau a grupului din care aceasta face parte, cum ar fi rasa, religia, dizabilitatea, statutul de imigrare, orientarea sexuală, sau aspectul fizic. Bullyingul este interpretat deseori de părinți sau profesori ca o formă de a glumi între copii, fără a lua în calcul faptul că pe copilul vizat, porecle precum „ochelarist”, „slăbănog” sau „tuciuriu” , îi afectează emoțional și pot resimți  cu repercusiuni chiar și în viața de adult. De altfel una dintre caracteristicile distinctive, care evidențiază existența unei forme de bullying este faptul că persoana țintă este deranjată și nu amuzată, de comportamentul așa-zis de tachinare.

Putem depista cu ușurință o situație de bullying dacă sunt îndeplinite una sau mai multe dintre aceste condiții: acțiunea este nedorită și agresivă, poate sau se repetă în timp, și există un dezechilibru de putere- victima se simte neputincioasă să facă ceva împotriva agresorului.
Iată și câteva exemple de situații care NU pot fi considerate bullying:

• Dacă un copil nu este invitat la petrecerea aniversară a altui copil – bullyingul apare doar atunci când copilul este exclus și marginalizat în mod repetat, și nimeni nu vrea să se joace niciodată cu el
• Dacă există loviri accidentale între copii – bullyingul apare abia atunci când violența este intenționată și repetată.
• Dacă glumele despre alți copii  se repetă, cu o țintă precisă, chiar dacă copilul respectiv spune clar că este deranjat și și ar dori ca aceste glume să înceteze.  

Ce putem face ca părinți Metoda recomandată de intervenție, atunci când observăm sau bănuim un comportament de bullying, este discuția deschisă cu copilul, fie că este victimă, agresor, sau spectator. Este important ca noi, ca adulți, să ne informăm corect pentru a putea îndrepta copilul către un comportament adecvat, care nu favorizează atitudini de tipul „răspunde-i și tu la fel”.
Câteva întrebări pe care le puteți adresa pentru a iniția o discuție sunt:

• Știi ce înseamnă bullying?
• Știi cum să îți dai seama dacă cineva e doar răutăcios cu tine sau este un bully?
• Te-a făcut cineva la școală să te simți slab, neputincios sau urât?
• Ți se întâmplă să fii răutăcios cu alții copii doar pentru distracție?
• Ai râs, împreună cu alți copii, de cineva mai mic sau mai slab? Cum te-ai simțit atunci?
• Te simți în siguranță când mergi la școală?
• În grupul tău de prieteni, obișnuiți să folosiți porecle? Există cineva care se simte jignit de porecla pe care i-ați pus-o?

Este important ca părinții să conștientizeze faptul că fenomenul de bullying este unul ce ține de dinamica grupului, de interacțiunile din interiorul grupului.
Mai mult decât atât, nu ar trebui să așteptăm ca bullyingul să se întâmple (sau să bănuim că se întâmplă), ci ar trebui să adresăm aceste întrebări ca parte a discuțiilor obișnuite pe care le avem cu copii despre ce li se întâmplă la școală. Întrucât școala nu  este importantă doar pentru că asigură succesul academic al copilului, ci și pentru echilibrul lui emoțional, fără de care succesul academic nu este posibil.  

Rolul nostru este să îi ajuta pe cei mici să înțeleagă că bullyingul este un fenomen răspândit și că nu este normal să fie făcuți să se simtă inferiori, lipsiți de merite sau de calități, și nici ei la rândul lor nu au dreptul de a îi face pe alți copii să se simtă astfel.